Biscuiții italieni sunt unul dintre cele mai delicioase deserturi care te poți bucura oricâd – fie la un espresso fie ca desert principal după o masă copioasă.
Dar de când se fac biscuiții în Italia? Dacă urmăm sursele cele mai de încredere, istoria lor începe din secolul 4 îHr. Ca multe dintrele felurile de mâncare specifice Italiei, ei își au originea în necesitatea legiunilor romane de a păstra mâncarea în stare bună o perioadă cât mai îndelungată.
Și astfel, a apărut panis biscotus – pâine coaptă de 2 ori. Termenul a evoluat de-a lungul timpului, râmânand simplu biscotto în prezent – copt de 2 ori.
Această particularitate a biscuiților le conferea rezistența în timp necesară vremurilor în care legiunile mergea în campanii care de multe ori durau ani sau chiar decenii.
Odată cu trecerea timpului și întoarcerea legiunilor în peninsula italică, după terminarea stagiului militar, ei au fost adoptați pe scară mult mai largă. Treptat, au fost adăugate și alte ingrediente – mierea, fructele confiate, alunele sau semințele – astfel biscuiții cum îi știm și apreciem noi astăzi s-au născut!
Modul de pregătire nu s-a schimbat cu mult față de trecut, dar ingredientele au început să fie din ce în ce mai variate și calitatea lor a continuat să crească. În prezent, unul dintre cele mai bune și mai cunoscute tipuri de biscuiți sunt cantucii – un tip de biscuiți toscani care folosesc ca ingredient principal migdalele.
Cantucci au fost popularizați de Antonio Mattei, un bucătar din Prato, care i-a dus la rang de mâncare națională. Cu toate că rețeta lor este una simplă, modul de pregătire și grija cu care se păstrează rețeta originală fac din ei un deliciu pentru fiecare ocazie!
Cel mai des pot fi văzuți alături de un espresso sau chiar înghețată, la o cafenea tăcută din Toscana sau… în orice alt colț al lumii.
Dacă vrei să îi deguști, nu există un loca mai bun decât… Degusteria Fracesca!
