You are currently viewing Umami, al cincilea gust: ce știa bucătăria italiană cu mult înainte să aibă un nume

Umami, al cincilea gust: ce știa bucătăria italiană cu mult înainte să aibă un nume

Parmigiano maturat, roșii uscate și anșoa – trei ingrediente care fac o farfurie să pară mai bogată decât este. Plus noutatea din băcănia noastră.

Există un moment pe care îl cunoaște oricine a gătit paste acasă. Sosul e corect, sarea e potrivită, totul pare în regulă – și totuși lipsește ceva. Apoi cade peste farfurie o mână de Parmigiano ras și, dintr-odată, gustul se „închide”. Devine rotund, lung, plin.

Acel „ceva” are un nume de puțin peste o sută de ani: umami. Bucătăria italiană îl folosește însă de secole – în brânzeturile maturate, în roșiile lăsate la soare, în peștele păstrat în sare. Fără să-l numească, fără să-l explice. Doar știind că funcționează.

„Există un gust pe care îl regăsim în sparanghel, roșii, brânzeturi și carne, dar care nu se încadrează în niciunul dintre cele patru gusturi clasice: dulce, acru, amar și sărat. Ikeda l-a numit «umami» – gustul savuros.”

Kikunae Ikeda

Japonia i-a dat un nume, Italia îl gătea deja

Ikeda a pornit, în 1908, de la dashi, supa japoneză fiartă din alge kombu. Același gust l-a regăsit însă în roșii și în brânză – exact ingredientele pe care bucătăria italiană se sprijinea de secole. Romanii găteau cu garum, un sos fermentat din pește, iar urmașul lui, colatura di alici din Cetara, se face și azi din anșoa.

Tot cercetătorii japonezi au explicat de ce unele combinații funcționează atât de bine: glutamatul, întâlnit cu compușii din pește sau din ciupercile uscate, amplifică gustul de câteva ori. Dashi pune împreună alge și ton uscat. Italienii fac același lucru din instinct: topesc un file de anșoa în sosul de roșii, pun hribi uscați într-un risotto terminat cu Parmigiano sau așază prosciutto lângă o brânză maturată.

Cum se naște umami: timp, soare, sare

Umami nu se adaugă, se construiește. Glutamatul există în multe alimente, dar legat în proteine, iar abia când acestea se descompun – prin maturare, uscare sau fermentare – devine liber și îl simțim pe limbă. De aceea, cele mai intense surse de umami sunt, aproape mereu, produse care au primit timp.

1. Parmigiano Reggiano maturat

Bucată de Parmigiano Reggiano lângă o roată maturată, cu inscripția Parmigiano Reggiano imprimată pe coajă

În cele 24 de luni de maturare, proteinele din lapte se transformă lent în aminoacizi liberi, printre care și glutamatul. Cu cât roata stă mai mult în depozit, cu atât gustul devine mai profund. Cristalele albe care scârțâie ușor între dinți sunt semnul unei maturări îndelungate – un detaliu după care recunoști un Parmigiano bun. Același principiu funcționează și la un Pecorino Romano DOP.

Sfat: păstrează coaja. Fiartă într-o supă sau într-un minestrone, eliberează exact același gust.

2. Roșiile uscate la soare

Două borcane Alicos cu roșii uscate în ulei de măsline extravirgin: Pomodoro Secco Sott’olio EVO și Pomodoro Ciliegino Semisecco Sott’olio

O roșie coaptă are deja glutamat – motiv pentru care sosul de roșii stă la baza atâtor rețete italiene. Prin uscare, apa pleacă, iar gustul rămâne concentrat într-o bucată mică, intensă, aproape dulce. Iar uleiul din borcanul de roșii deshidratate e deja infuzat: perfect pentru o focaccia sau un dressing.

3. Prosciutto maturat

Felii subțiri de prosciutto maturat pe un tocător de lemn, cu o crenguță de rozmarin

Sarea și lunile petrecute în pivnițe fac pentru prosciutto ce face timpul pentru Parmigiano: descompun proteinele și eliberează gustul. De aceea o felie subțire, aproape transparentă, are atâta profunzime – și de aceea cele două stau atât de bine împreună pe același platou.

4. Anșoa

Peștele mic, maturat luni de zile în sare, e probabil cel mai concentrat umami din cămara italiană. În plus, aduce singur ambele componente ale „echipei” descoperite de japonezi: glutamat și inozinat. De aceea un singur file poate susține un sos întreg.

Crostino cu roșii tăiate cubulețe, busuioc și file de anșoa, în fața unui borcan Filetti di Acciughe Tipico Siciliano

Noutatea din băcănie: anșoa siciliene, în borcan

Dintre toate ingredientele umami, anșoa au cea mai nedreaptă reputație. Mulți le asociază cu un gust agresiv de pește și le ocolesc. Adevărul e exact invers: câteva fileuri topite într-un ulei cald se dizolvă complet și lasă în urmă doar profunzime.

De aceea ne bucurăm să vă prezentăm noua noastră selecție: Filetti di Acciughe de la Sicilia Tentazioni, fileuri de anșoa în ulei, preparate după rețeta tradițională siciliană. Le găsiți în două variante: borcanul mare, cu clemă, pentru cei care gătesc des cu ele, și borcanul mic, al limone, cu o notă proaspătă de lămâie, perfect pentru aperitiv.

Dacă vă place ideea de pește conservat tratat ca o delicatesă, citiți și povestea noastră despre fenomenul tinned fish. Iar pentru un aperitiv gata de servit, încercați ardeii iuți umpluți cu ton și anșoa.

Patru feluri simple de a gusta umami acasă

  • Crostini con pomodori e acciughe. Pâine prăjită, roșii proaspete tăiate cubulețe, un fir de ulei de măsline, busuioc și un file de anșoa deasupra. Cel mai simplu aperitiv italian, gata în două minute.
  • Spaghetti cu anșoa și pesmet. Topești 3–4 fileuri în ulei de măsline, cu usturoi și puțin ardei iute, amesteci cu pastele și termini cu pesmet prăjit în tigaie – în sudul Italiei i se spune parmigiano dei poveri, „parmezanul săracului”.
  • Salată cu Parmigiano și anșoa. Frunze crocante, fulgi generoși de Parmigiano, câteva fileuri de anșoa și o vinegretă cu oțet balsamic. Două surse de umami în aceeași farfurie.
  • Unt de anșoa. Un file pisat într-o lingură de unt moale. Pe o felie de pâine caldă, peste o friptură sau peste legume la cuptor, face cât un sos întreg.

Mai mult gust, cu mai puțin

Poate că aceasta e lecția cea mai valoroasă a umami: nu ai nevoie de mai multe ingrediente pentru ca o farfurie să aibă mai mult gust. Ai nevoie de ingrediente mai bune, care au primit timp. Un Parmigiano maturat, un borcan de roșii uscate, câteva fileuri de anșoa – și cămara ta are deja tot ce îi trebuie.

Vă așteptăm în băcănia noastră din Str. Mihai Eminescu 102–104, București, să gustați noile anșoa siciliene și să vă recomandăm cu ce le asociați, sau descoperiți selecția pe degusteriafrancesca.ro.

Lasă un răspuns